Nu imi aduc aminte ca vreodata sa ma culc si sa ma trezesc cu ghindul doar la o singura persoana! Ar fi asta rezultat daca in putinii mei ani as fi fost intilnit doar cu una, dar au fost citeva. Da le visam ma mai ghindeam dimineti sau seri la ele (nu la toate odata sigur), poate imi mai aduceam intretimp aminte de fosta, dar acum nu! toata imaginatia, toata ghindirea, toata mintea mea este concentrata doar la un singur punct, la ea!
Astazi dimineata am fost destul de surprins de faptul ca am putut compune doua mesaje destul de dragi, nu sunt poet si nici directia activitatii mele nu este una umanista, dare ele imi place si ma grabesc sa ma impart cu ele :)
Diminetele si serile cu ghindul la tine ma bag sub odgeal,
Rasuflu din greu, inchid ochii si imi apari in fata,
Intind mina sa te apuc, sa te trag la mine,
Dar dau in gol, o rasuflare dezamagita.
Invaluit de fiori ma apuca nebunul dor
Si iar gratioasa imi apari in fata, te ador!
Esti sufletul ce ma faci sa zbor,
Esti cea cu care si 100 de ani alaturi fericti as sta.
--------------------------
Cu ochii in lacrimi ca nu esti alaturi
Nebun la tine ma ghindesc.
Privirea ta, mirosul, simtul
Le vreau acum alaturi!
Ma faci nebun dintr-o privire
Ma faci sa zbor dintr-un miros!
Fericit ma simt atunci cind te curpind
Si iar innebunesc caci nu esti tu alaturi.
Sunt sigur ca se poate de cizilat si de adus la relativa perfectiune, dar asa au venit ele din sufletul meu si nu vreu sa le schimb.
P.S. Recent am fost intrebat cum inteleg, as explica, ce e iubirea. Cindva avea sa ma eschivez zicind ca e ceva complicat si imposibil de explicat, ca trebuie simtit din interior. Dar de data aceasta am putut raspunde, "Iubirea" e ceea ce simt la persoana draga poate inca ceva mai mult ce nu am simtit inca, dar calita in timp. Daca de exclus timpul, atunci pot zice ca iubesc domnisoara pe care ma face acum fericit :)
